Sari la conținut
Aventura Turistica

Prima paginăSănătate

Răul de înălțime: simptome, prevenție și ce faci

Răul de înălțime apare când urci prea repede la altitudine; află simptomele, cum te aclimatizezi și când este nevoie să cobori.

Echipa Aventura Turistica4 min de citit

Drumeți pe un traseu la mare altitudine, unde poate apărea răul de înălțime
Traseul articolului
  1. Ce simptome are răul de înălțime?
  2. Cum previi răul de înălțime?
  3. Cine este mai expus?
  4. Ce faci dacă apar simptomele?
  5. Cum îți pregătești un plan înainte de plecare
  6. Întrebări frecvente

Răul de înălțime este o reacție a corpului la lipsa de oxigen de la altitudine mare și apare, de regulă, când urci prea repede peste 2.500 de metri. Primele semne sunt durerea de cap, greața, amețeala și somnul agitat, iar singurul remediu sigur, când simptomele se agravează, este coborârea.

În România cel mai înalt vârf, Moldoveanu, are 2.544 de metri, așa că episoadele severe sunt rare pe munții noștri, deși oamenii sensibili pot resimți efecte ușoare în apropierea acestei altitudini. Problema devine serioasă la plecările în Alpi, Anzi, Himalaya sau în Munții Atlas, unde traseele trec ușor de 3.000–4.000 de metri.

Ce simptome are răul de înălțime?

Forma ușoară seamănă cu o mahmureală: durere de cap, lipsa poftei de mâncare, greață, oboseală și insomnie. De regulă apare după șase până la douăsprezece ore de la urcare și se ameliorează în una sau două zile dacă rămâi la aceeași altitudine și te odihnești. Simptomele nu trebuie ignorate, chiar dacă par blânde, pentru că pot evolua.

Formele severe sunt rare, dar periculoase. Ele pot însemna lichid acumulat în plămâni, cu respirație grea chiar în repaus și tuse, sau umflarea creierului, cu confuzie, pierderea echilibrului și somnolență intensă. În aceste situații este nevoie de coborâre imediată și de ajutor medical. Un partener de drum care vorbește sau merge ciudat trebuie luat în serios, chiar dacă el spune că se simte bine.

Cum previi răul de înălțime?

Cea mai eficientă metodă este urcarea treptată, care dă corpului timp să se adapteze. Procesul se numește aclimatizare: respirația se adâncește, producția de globule roșii crește treptat, iar organismul folosește oxigenul mai eficient. Nu poți accelera acest proces cu condiție fizică bună, pentru că și sportivii de performanță se îmbolnăvesc la altitudine.

  • Peste 3.000 de metri, nu crește altitudinea la care dormi cu mai mult de 300–500 de metri pe zi.
  • Urcă ziua mai sus și dormi mai jos, ideea fiind „urcă sus, dormi jos”.
  • Planifică o zi de odihnă la fiecare 1.000 de metri câștigați, sau la fiecare două–trei zile.
  • Bea apă regulat și evită alcoolul în primele zile.
  • Mănâncă mese bogate în carbohidrați, chiar dacă pofta de mâncare scade.
  • Nu urca dacă ai simptome, chiar și ușoare.

Unele persoane discută cu medicul despre medicamente preventive înainte de expedițiile mari. Este o decizie medicală personală, care ține cont de afecțiunile existente, deci nu cumpăra și nu folosi astfel de pastile fără sfatul unui specialist.

Cine este mai expus?

Răul de înălțime poate lovi pe oricine, indiferent de vârstă sau condiție fizică. Riscul crește la cei care au mai avut episoade, la cei care urcă repede cu mașina sau cu telecabina direct la mare altitudine și la cei care dorm imediat mult mai sus decât locul în care locuiesc. Persoanele cu afecțiuni cardiace, pulmonare sau cu anemie trebuie să discute cu medicul înainte de orice plecare la altitudini mari.

Copiii pot dezvolta același tip de simptome, dar nu știu mereu să le descrie. Un copil care devine brusc irascibil, refuză mâncarea sau doarme neobișnuit de mult la altitudine are nevoie de atenție, nu de insistență să meargă mai departe.

Ce faci dacă apar simptomele?

Primul pas este să nu mai urci. Odihnește-te, hidratează-te și urmărește evoluția. Dacă simptomele se ameliorează în câteva ore, poți rămâne la aceeași altitudine până dispar. Dacă rămân la fel sau se agravează, coboară cu cel puțin 300–500 de metri; ameliorarea este adesea vizibilă după o coborâre modestă. Nu lăsa o persoană bolnavă singură și nu o trimite singură în jos.

  1. Oprește urcarea și anunță grupul.
  2. Evaluează simptomele, de la durerea de cap la echilibru și respirație.
  3. Dacă nu există ameliorare, sau dacă apar semne severe, începe coborârea imediat.
  4. Cere ajutor medical când ajungi la un loc cu semnal sau la o cabană.

Cum îți pregătești un plan înainte de plecare

Când alegi un traseu, uită-te la altitudinea fiecărei nopți, nu doar la cea maximă. Profilul zilnic îți arată dacă urcarea este realistă. Împarte itinerariul în etape care îți dau timp de aclimatizare, chiar dacă îți „mănâncă” o zi din concediu. Cartografiază și căile de coborâre rapidă, pentru că într-o urgență trebuie să știi încotro mergi. Aplicațiile cu hărți offline ajută mult, iar aplicațiile de mobil pentru hărți offline pot salva trasee și altitudini fără semnal.

La echipament, adaugă straturi călduroase pentru nopțile reci, hidratare sigură și medicamentele personale. O listă de verificare a lucrurilor necesare găsești în ghidul de echipare corectă pentru o expediție montană.

Întrebări frecvente

De la ce altitudine apare răul de înălțime?

De obicei de la aproximativ 2.500 de metri, deși persoanele sensibile pot simți efecte și mai jos. Viteza urcării contează mai mult decât altitudinea în sine.

Condiția fizică bună mă protejează?

Nu în mod sigur. Aclimatizarea depinde de felul în care reacționează fiecare organism, iar sportivii pot avea simptome la fel ca oricine.

Când trebuie să cobor imediat?

Când apar dificultăți de respirație în repaus, tuse persistentă, confuzie, pierderea echilibrului sau dureri de cap care nu cedează la repaus și hidratare.

Trimite mai departeFacebookWhatsApp

Alte drumuri

Din aceeași rubrică

popasuri apropiate